Impresii ale voluntarilor

“Pot spune ca am vazut in aceei copii ce nu am vazut la nimeni,privirea lor deosebita, zambetul inocent si bucuria lor  nestapanita m-au impresionat foarte mult. Indiferent cat de saraci,bonlavi sunt…Totusi sunt oameni poate chiar mai deosebiti si frumosi decat cei care au o stare financiara mai buna. In viata nu conteaza cate bunuri ai ci conteaza sufletul,iar aceai copii chiar aveau un suflet mare si erau fericiti desi doarmeau chinuiti,nu aveau haine sau multe altele care sunt necesare unui om. Am fost impresionata foarte frumos de reactiile lor dar m-am intristat vazandu-le modul de viatsa. Parintii lor au fost destul de multumiti,dar sa nu uitam ca ......acesti copiii sunt averea omului sarac.”

Tonghioiu Daniela

“De cand sunt eu am vazut multe familii sarace ...Dar vreau sa va spun ca familia Rosu

formata din din tatal,,Dan" si copii ,,Alin,Nicusor si Florin" m-au surprins foarte tare cel putin spiritual.Sunt o familie foarte puternica,chiar daca ei nu au o situatie materiala la fel de buna ca ceilalti copii,vreau sa va spun ca au o relatie copil parinte mai buna decat vedeti la cei care au totul gata.Ei tot timpul zambesc chiar daca stiu ca ei nu au lucrurile pe care ceilalti copii le au; il ajuta foarte mult pe tatal lor,cel putin Florin fiind mai mare e si normal,dar nici ce mici nu ar trebui dati la o parte pt ca si ei ajuta cu ce pot,iar atunci cand nu pot se supara foarte tare.O asa familie primitoare rar mai vedem.

Pe data de 8 Martie copii au facut si cadourii fetelor care  au fost cu noi cate o felicitare in care scria,,Draga mamico, Eu cand iti vad chipul ma umplii de bucurie si de iubire iar cand iti aud vocea o ascult ca pe o muzica care ma face sa uit de griji.."La asemenea cuvinte spuse din gura unui copil de 9 anii ramai pur si simplu fara cuvinte.Sunt niste persoane nemaipomenite si nu in ultimul rand foarte bunii jucatori  de table…”

Tonea Stefan

''Intr-o zi am fost intrebat de cativa prietenii daca vreau sa merg cu ei sa impartim anumite lucruri unor familii care nu au posibilitatii,am fost foarte incantat de idee si am acceptat sa merg cu ei.Am mers la 2 familii si simteam ca oamenii aceia chiar au nevoie de ajutor,am mers mai departe la a 3-a familie formata din tata si 3 copii,aici am ramas uimit doar am vaz si mi s-au inmuiat picioarele simteam ca as da si ultima haina dupa mine ca sa ii ajut.Erau niste copii minunati la fel si tatal lor care munceste si se chinuie sa ii creasca langa el, un om deosebit,un om de milioane.Am petrecute cateva minute bune in casa lor si privindu-i simteam ca ma topesc.Sunt niste copii minunati au tot timpul puterea sa zambeasca chiar daca in inima lor nu este un zambet dar sper ca pe viitor impreuna sa aducem zambetul lipsa din inima lor.”

Ionita Florin

     “Trebuie sa recunosc ca, intotdeauna am iubit idea de a oferi cadouri celor dragi sau pur si simplu unor oameni care au cu adevarat nevoie, de niste lucruri care pentru unii dintre noi reprezinta un lucru banal.

      In aceasta iarna, am mers cu cativa prieteni la 2 familii cu posibilitati materiale reduse.Prima familie avea 10 copii,iar cea de-a doua familie avea 3 fetite.Noi i-am ajutat cu hainute,alimente si jucarii pentru cei mici.

       Am ramas profound impresionata, de conditiile in care traiau cei 10 copilasi.Cand am ajuns acolo,erau 2 fetite afara.Ele nu aveau nici macar sosetute in picioare,iar afara era fosrte frig.Noi am stat de vorba cu mama copiilor, si am ajuns la concluzia ca, pe aceasta femeie nu o intereseaza cu adevarat, de soarta copiilor.

      M-am bucurat atunci cand, am auzit ca doua dintre fetite vor sa mearga la scoala, si ca nu isi doresc sa ramana fara ,,studii’’.Cu toate ca, nu aveau nici macar hainute,parintii copiilor fumau si consumau foarte mult alcool.

       Eu cred ca ,parinti si-au dorit acesti copii,doar pentru faptul ca primesc din partea statului 40 de lei pentru fiecare copilas.

       Cu toate ca, nici cea de-a doua familie nu are posibilitati materiale foarte bune,cele 3 fetite merg la scoala, si fetita cea mare are rezultate bune la invatatura.M-am bucurat sa aud ca fetitele merg la scoala si parintii le incurajaza si le indruma spre ce este mai bun in viata.

        Cred ca, ambele familii s-au bucurat de micul ajutor primit.Penrtu mine a fost o lectie de viata , vazand conditiile in care traiesc oamenii in secolul XXI.”

Mirela Podocea